A simple room

-Nu!Adică da...de fapt nu,nu glumesc.Da' m-ai enervat!Dacă nu mă enervai,nu ştiai nici acum...Ştiu că am stricat o prietenie...Doar că n-am ştiut cum să-ţi spun chestia asta.Şi voiam să-ţi spun de mai de mult,oricum.Ieşi din cameră şi se sprijini de perete,lăsându-se în jos,cu picioarele la piept.

Ramase tacut si mirat, tot nu ii venea sa creada ce tocmai auzise. Cand isi reveni din soc observa ca Rain plecase din camera. Iesi grabit din camera cautand-o cu privirea.La un moment dat o zari jos langa un perete si se indrepata spre ea.
-Hey...! spuse baiatul incet in timp ce se lasa in jos pentru a ajunge la acelasi nivel cu ea.

Tresări uşor,privindu-l cu coada ochiului.
-Ce mai e?Acum mai vrei să pui şi tu paie pe foc,nu? Să-mi spui că am stricat tot,că nu ne vom împăca niciodată,că mă urăşti,etc...nu?Uite,îmi pare rău...Ştiu că nu sunt de ajuns doar nişte scuze.Oricum,nu sunt supărată că nu vei mai vorbi cu mine.O merit.

Isi puse mainile pe umerii fetei.
-Hey...nu am venit aici sa mai pun paie pe foc...nu am venit sa fac nimic din ce ai spus tu.Am venit doar sa iti spun ca nu sunt suparat pe tine si nici nu te urasc..si vreau ca totul sa fie ca inainte...bine?

-Adică?Cum ca înainte? Doar amici,neh? Întrebă,muşcându-şi buza până la sânge,în timp ce-şi puse mâna peste a lui.

-Da..ca inainte! Acum lasa buza aia in pace ca o sa-ti faci rana la ea...si ridicate ca o sa racesti! Se ridica in sus intindand mana fetei.

"Idiotu'"
-Aha.Neah,du-te tu în cameră.Eu mai stau aici...a zis,privind într-o parte,continuând să-şi muşte buza.Niciodată n-a ascultat de el,aşa că de ce ar face-o acum?!

-Esti sigura? Sa stii ca daca in 5 minute nu esti inapoi in camera vin dupa tine iti e clar? termina amentintarea apoi se duse inapoi in camera asteptand-o pe Rain sa vina.

-Bla bla,se strâmbă ea,într-un mod amuzant. Se ridică apoi şi se îndreptă spre uşă,fiind gata să apese pe clanţă.Dar când vru să deschidă,o închise la loc.Nu mai avea tupeu' să mai intre."Dacă o să iasă,o să mă găsească.Mai bine plec."Fugi cât putu ea de repede,pe acoperiş,căci acolo stătea când era neliniştită,sau mai ştiu io ce. "Ah,da ştie că vin aici des...sper să fi uitat"Se gândi,oftând scurt.

Se aseza pe pat in timp ce o astepta pe Rain..care parea ca numai apare deloc.Trecura 5 minute,trecura 10 si ea numai aparea. Iesi iar din camera si incepu sa o caute. Observa ca numai era unde o lasase. Incepuse sa o caute peste tot, dar nu o gasi.Isi aminti apoi de locul unde se ducea cand era suparata.
-Acoperisul! striga el...urcand scarile in graba crezand ca fata va face o prostie.
-Deci aici erai! spuse el cand o zari.

Se întoarse cu faţa la el,ştergându-şi rapid lacirmile,sperând să nu fi observat.
-Hm...da,aici eram.Din păcate... De ce-ai venit? Îl întrebă,întorcându-se cu spatele la el,cum stătea mai devreme.

-Mai si intrebi de ce am venit.Ti-am si spus ca daca in 5 minute nu esti inapoi in camera vin dupa tine nu? Ei bine..nu ai venit asa ca am venit eu dupa tine! O privi atent si observa cateva lacrimi pe fata ei dar se intoarse prea repede. Se apropie de ea punandu-se in fata ei, stergandu-i lacrimile ce mai ramasese cu degetul.

-Sunt o toantă,spuse,punându-se pe plâns iar. Dacă nu aş fi existat,ştii ce bine ar fi fost?Acum nu m-aş mai fi îndrăgostit de tine,tu nu ţi-ai mai bate capul cu mine...ar fi fost excelent!Regret că m-am născut!

Ii venea sa ii dea o palma cand auzi ce vorbe putea sa spuna dar se abtinu.
-Tu ai innebunit cumva? Cum poti sa spui asemenea lucruri?? Ai noroc ca nu dau in fete..ca ti-ai fi dat o palma in acest moment ca sa iti revi.Sa nu te mai aud ca spui asta vreodata, ai inteles?

-Nu.Nu am înţeles.Ştii că nu te ascult.Să continui...dacă nu aş fi existat,acum nu ar mai plânge nimeni,nu aş mai suferi,pe tine nu te-ar mai lua la întrebări nimeni...

-Tacii odata! tipa baiatul.Vorbesti numai prostii termina..viata nu incepe si se sfarseste cu mine. poti gati pe altcineva..stiu asta.Hai trebuie sa mai fie un baiat de care sa-ti placa.

-Nu.Tu nu înţelegi că eu te iubesc?Nu doar te plac.Uhm...Şi nu am de gând să te ascult,să ştii,zise,închizându-şi ochii şi oftă lung.

-Ce ma fac eu cu tine ma?Nu vrei sa intelegi deloc...te amagesti singura..eu inca nu sunt sigur de sentimentele mele! spuse oftand
-Numai plange da?

-Bine...fie cum vrei tu...Mă laşi singură acum? Îl întrebă,oftând lung şi observabil.

-Nu...nu te las singura! Nu acum...pentru ca nu vreau sa faci vreao prostie. Hai sa coboram da?

-Nu,lasă-mă singură.Ce pot să fac?Să mă arunc de pe acoperiş?O da,abea aşteptam să fac asta...Spuse ironică.

-Cam asa ceva..nu nu te las! Hai inapoi in camera! spuse ferm apoi o lua de mana asteptand ca fata sa se ridice.

-Bine...cedă ea într-un final şi se ridică,cuprinzându-l.Dar,vreau să fii al meu! Nu am pe nimeni.Nici pe sor-mea,nici pisica.Niciodată nu-i acasă când mă simt singură.Ştii ce nasol e să fii singur între patru pereţi?Să controlezi mesajele vocale pe telefon şi să vezi că nimănui nu-i mai pasă de tine...Nu,nu ştii!Şi nici nu vei şti vreodată.

-Hey ...voi fi mereu alaturi de tine.Daca te simteai singura de ce nu ai venit la mine? Sau de ce nu mai sunat? Stii ca eu sunt ocupat si nu pot suna mai pe nimeni!Poate voi stii si eu vreodata...acum gat..smile! spuse apoi o imbratisa strans pe fata.

-Nu te-am sunat pentru că ştiu că nu ai timp de mine.Şi nu vei şti,te asigur! Spuse şi îl strânse mai tare-n braţe. Mai putem sta puţin aşa?Te rog?