Finding neverland.

Trecuseră aproape doi ani de la moartea fratelui meu, dar crizele nu încetaseră. De fapt, exagerez. Erau mult mai puţin, dar intervalul de timp dintre ele era foarte lung. Stăateam pe canapea şi priveam fix un punct. Timp de câteva secunde am fost desprins de realitate. Singurele lucruri pe care le vedeam erau acele imagini în care fratele meu a fost înjunghiat. M+am ridict în fund, mi-am pus coatele pe genunchi, iar capul în palme.
-De ce? am început să urlu cât de mult m-au ţinut plămânii. De ce?
Un plâns isteric mă apucase şi am început să sughit. Mi-am strâns cât am putat de tare capul cu palmele. Nu mai vroiam să văd acele imagini. Vroiam să uit totul, dar nu puteam. Parcă erau nişte imagini care se derulau pe o bandă rulantă. În timp ce plângeam abia mai puteam respira. Am urlat cât am putut de tare, apoi m-am întins din nou în pat. Priveam fix tavanul şi încercam să mă gândesc la altceva, dar nu reuşeam. Medicamentele nu mai şitam unde le pusesem, iar singurul calmat era muzica.
M-am ridicat cu greu din pat şi m-am aşezat pe scaunul din faţa pianului. L-am privit cu ochii înlăcrimaţi şi am lovit clapele cu putere, acestea scoţând un sunet puternic. Totuşi, mi-am îndreptat spatele şi am început să cânt. Melodia pe care o cântam era compusă de mine şi era foarte tristă. Simţeam cum lacrimile nu vroiam nicicum să se oprescă, dar nu mă deranjeau absolut deloc.

Am auzit pe cineva cantand la pian si m-am lasat purtata de valul muzicii pana in fata camerei. M-am oprit si am asteptat ca melodia sa se termine, stand cu capul sprijinita de usa. Am inchis ochii si m-am gandit la diverse lucruri si apoi mi-am dat seama ca se facu liniste. M-am indreptat de spate si am batut de cateva ori in usa.

Lacrimile mi+au curs şiroaie pe obraji, dar o dată cu temrinarea melodiei, s-au termiant şi ele. Am privit cteva clipe clapele albe ale pianului, apoi m+am ridicat. Mă calmasem aparoape în totalitae. Am inspirat adânc de câteva ori, apoi m+am privit în oglindă. Faţa îmi era roşie, iar ochii umflaţi de la plâns. Am oftat adânc.Când am fost pe punctul de a mă aşeza pe pat am auzit câteva bătăi uşoare în uşă. M-am dus să văd cine era fără să mă uit pe vizor. Am deschis încet uşa, iar în faţa mea am făzut o fată. Nu era prea plăcut pentru ea să mă vadă în halul în care mă aflam, dar nu aveam ce face. Mi-am dres glasulş pentru a putea vorbi.
-Bună, te pot ajuta cu ceva?

Mi-am ridicat privirea si in fata mea am vazut un baiat inalt, splendid. I-am studiat fata si am vazut ca ochii ii erau umflati iar obrajii rosii. Am zambit usor, fara sa stiu motivul pentru care ma aflam in acel moment in fata usii lui.
-Tu...Tu ai cantat mai devreme? am intrebat, incercand sa nu ma balbai.

Am observat că fata s-a uitat la mine, lucru care m-a iritat puţin, dar nu am comentat pentru că nu aveam motiv. Mi-am lăsat privirea în jos pentru a nu mi se mai vedea faţa.
-Da, eu am cântat, i-am răspuns fără să-mi ridic capul. Ţi-a plăcut?

L-am privit fascinata pentru cateva secunde fara sa imi gasesc vocea. Mi-am dres glasul apoi si mi-am intors privirea in alta parte. Intuitia imi spunea ca il irita ca ma uitam asa la el.
-Ai vrea te rog sa mai canti odata? l-am intrebat, lasandu-mi capul in jos. Te rog.

Când mi-am ridicat capul spre fata, aceasta se uita în altă parte. M-am frecat cu podul palmei la ochi, apoi m-am dat din uşă, făcându-i loc să intre.
-Sigur, i-am zis afişând un zâmbet uşor pe buze.
Mă calmasem în totalitate, ceea ce era perfect. Mă simteam mult mai bine li eram gata de acţiune.
Am aşteptat ca fata să intre în cameră.
-Ia loc, te rog.

Mi-am ridicat privirea cand imi facu loc, apoi am zambit larg.
-Multumesc. am spus. Eu sunt Nerine.
Am trecut pe langa el si i-am studiat camera putin. Era destul de ordonat pentru un baiat, ceea ce ma facu sa zambesc.
M-am asezat pe un scaun asa cum imi spusese, apoi mi-am intors privirea spre el.

Când s-a aşezat pe sccaun, m-am întors cu faţa la ea.
-Sunt Mi-Seng, am zâmbit. Încântat.
Starea mea de spirit sa schimbat total. În urmă cu câteva minute era distrus de amintiri cumplite, iar în momentul de faţă eram zâmbitor şi bine-dispus.
-Şi... Zici că ţi-a plăcut melodia? Aşa tristă?

Am dat usor din cap.
-E foarte frumoasa. Cine a scris-o? am intrebat apoi privindu-l.
Am zambit usor si am inceput sa-l studiez din nou, fara sa imi dau seama. Mi-am lasat privirea in jos cand am realizat, apoi am asteptat raspunsul lui.

Mi-am şters zâmbetul de pe buze, iar privirea mi-am lăsat-o în jos. Cred că ea a fost singura persoană căreia i-a plăcut acea melodie.
-Eu am scris-o, am zis, apoi mi-am ridicat privirea spre ea.
Nerine se uita în jos, lucru ce a fost în avantajul meu. M-am uitat la ea, zâmbind din nou. Era foarte drăgălaşă şi firavă, cel puţin aşa părea.

Mi-am ridicat privirea la randul meu si l-am surprins privindu-ma. Am inghitit in sec si am rosit usor, apoi am zambit cald.
-E una dintre cele mai frumoase melodii pe care le-am auzit. am spus soptit, apoi am mangaiat usor suprafata clapelor.

-Mă bucur că îţi place. Eşti prima persoană căreia îi place, am zâmbit, apoi mi.am aşezat degetele pe clape.
Mi-am ridicat capul pentru a mă uita la ea şi am observat că era roşie în obraji.
-Deci? Ce vrei să-ţi cânt?

Am dat usor din umeri si mi-am ridicat privirea.
-Uhh...ceva ce ai scris tu! am spus apoi, zambindu-i cald. Orice!
Mi-am plimbat privirea de la chipul lui catre mainile cu degete lungi de pe clape. Am zambit usor si apoi l-am privit din nou.

-Ceva scris de mine, am zis mai mult pentru mine.
Melodia mi-a venit imediat aşa că mi-am îndreptat spatele, dar înainte de a începe să cânt, m-am uitat la ea şi i-am spus:
-Fă-te comodă. Nu sta în picioare.
Am aşteptat-o să se aşeze, apoi am început să cânt. Melodia nu era nici tristă, dar nici veselă. Era o melodie care te relaxa mai mult, dar care îţi ajungea la suflet.

M-am asezat pe un scaun in apropierea pianului si am ascultat melodia cantata de el. Ma uitam la el din cand in cand, dar pe parcurs ce melodia mergea inaine, ma facea tot mai relaxata. Am inchis ochii, zambind usor.

Continuam să cânt, privind fix. Mi-am lăsat degetele să se mişte libere pe clapele painul, dar mintea îmi zbura departe. Am fost trezit la realitate când am apăsat pe două taste greşite. Îna cel momet mi-am lăsat ptivirea în jos şia m văzut că apăsasem pe mi-sol în loc de si-do.
-Scuze, i-am zis când m-am înors cu faţa spre ea.

Am fost trezita din transa in acel moment, apoi am inceput sa chicotesc.
-Stai linistit. N-a sunat chiar rau.
Am inceput sa rad apoi mai tare, privindu-l. Nu vroiam sa se simta prost asa ca am terminat imediat.
-E o melodie superba, am spus, zambind cald. Felicitari.

M-a amuzat felul în care râdea.
-Mulţumesc, i-am zis. Dacă vrei, te învăţ puţin din ea. nu e grea şi o vei rinde iemdiat. Ce zici?
Rar ofeream ajutor atunci când venea vorba e pian, dar, doar uitându-mă la ea, am simşit nevoia să o învăţ. Speram doar că avea să accepte.

Am cascat ochii in acel moment, privindu-l.
-Vrei sa ma inveti? am intrebat dintr-o data entuziasta. Eu vreau! Sigur ca vreau! am continuat apoi, aproape chiuind. M-am ridicat si mi-am dus scaunul aproape de clape, ca sa vad cum se canta melodia.
Mi-am ridicat privirea spre el si i-am zambit cald, simtind cum mi se inrosesc obrajii.

Nerine părea încântata de-a dreptul. Şi-a tras scaunul mai aproape de pian şi părea a fi numai ochi şi urechi.
-Deci, să începem...
Am început să-i explic cum trebuia să cânte şi pe ce clae să apese. M-am gândit şi la posibilitatea în care nu era în satre săfacă ce îi spuneam. Gândl ăsta m-a făcut să rânjesc.

Eram atenta si la ce spunea el si la clapele pe care le apasa. Mi-am tras scaunul in fata clapelor si am intins mainile.
-Sa vad daca am inteles...am spus eu si am asteptat sa-si ia mainile de pe claviatura. Am cantat putin din ceea ce mi-a aratat, dar cand am crezut ca am inteles bine, am gresit acordul care trebuia luat. Am cascat ochii si mi-am lasat capul in jos, rusinata.

Nerine a ascultat atenta tot ce i-am zis. Am lasat-o sa-mi arate daca a inteles. A prin destul de repede ceea ce trebuia sa faca. Am zambit. Brusc, s-a auzit un sunet urat, iar eu m-am uitat imediat la ea. Isi tinea acpul in jos. Probabil se rusinase.
-Hey, stai linistita, am chicotit. Ai prins foarte repede. Felicitari!

Mi-am ridicat privirea, fiind inca rosie in obraji si am zambit stanjenita.
-Nu am vrut sa gresesc chiar asa de rau...Scuze.
L-am privit cateva secunde, apoi am zambit larg. Era o companie placuta, plina de caldura. Mi-am lasat din nou privirea pe suprafata clapelor si am oftat imperceptibil.

-Ti-am spus ca e in regula, am zambit. Haide, te ajut si eu sa o canti pana la capat, okay?
M-am uitat cateva clipe la ea, apoi i-am apucat delicat mainile si i-am asezat usor degetele pe primele clape.
-Vom canta impreuna.
Tinandu-mi mainile peste ale ei, am inceput sa cantam melodia. O simteam destul de agitata, iar mainile i se racisera. Banuiam ca era emotionata.